Alege cinematograful din orasul tau

Alege o zi in CINEMA

Saptamana 22.03 - 28.03
L Ma Mi J V L D

CAPERNAUM: Haos si speranta

27.02.2019


Realizat în haoticele cartiere din Liban, filmul lui Nadine Labaki, Capernaum, prezintă povestea inspiraţională a unui băieţel care luptă să supravieţuiască sorţii copleşitoare. Filmul, care a luat Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Cannes din mai 2018 (unde s-a bucurat de 15 minute de ovaţii), este acum considerat unul dintre concurenţii principali în cursa pentru premiul Oscar pentru Cel mai bun film într-o limbă străină.

 

Protagonistul debutant Zain Al Rafeea, un refugiat sirian fără experienţă actoricească, spune povestea unui băiat libanez (Zain) care fuge de părinţii săi neglijenţi, ajungând să-şi poarte singur de grijă, până când găseşte adăpost în şubreda casă a lui Rahil (Yordanos Shiferaw), o refugiată etiopiană, şi a bebeluşului ei, Yonas (Boluwatife Treasure Bankole), a cărui aventură urmează să înceapă.

 

Având o distribuţie alcătuită în totalitate din actori non-profesionişti, interpretând personaje ale căror vieţi sunt strâns legate de ale lor, Capernaum reprezintă al treilea film scris şi regizat de Nadine Labaki.

Absolventă a Universităţii Saint-Joseph din Beirut, Labaki a debutat la Cannes în 2007 cu premiera tragicomediei romantice Caramel (în care a şi jucat), urmată de premiatul Where Do We Go Now? (2011, având-o din nou pe Labaki într-un rol principal), care rămâne până în prezent filmul cu cele mai mari încasări din Liban.

 

Am vorbit cu Nadine Labaki despre realizarea filmului Capernaum.

 

Cum a apărut ideea de a realiza filmul Capernaum?

Ideea a venit de la imaginea mult prea familiară a copiilor care trăiesc pe stradă. În Liban avem probleme cu refugiaţii, pe lângă problemele economice bine cunoscute ale ţării, astfel acest tablou, al copiilor aflaţi pe străzi, a devenit din ce în ce mai des întâlnit, aproape o parte integrată a oraşului, şi exact acest lucru a început să trezească sentimente de frustrare şi de furie în mine. ‘Cum am ajuns în punctul în care să acceptăm asemenea crime?’ deoarece este într-adevăr o crimă faptul că aceşti copii sunt expuşi unui pericol continuu. Aşadar, aşa a început totul – din dorinţa mea de a şti ce se întâmplă în mintea acestor copii în momentele în care noi îi ignorăm, deoarece ceea ce facem e să trecem pe lângă ei fără ca măcar să îi privim, pentru că nu vrem să conştientizăm cu adevărat problema.

 

 

 

Cât de mult se aseamănă filmul cu realitatea de zi cu zi a Libanului de astăzi?

Foarte, foarte mult. Într-adevăr, ceea ce vezi în film este nimic comparativ cu ceea ce se întâmplă în realitate, aceasta fiind mult mai dură. Filmul s-a bazat pe tot ceea ce am observat noi în cei patru ani de cercetare şi pe ceea ce am învăţat de la oamenii cu care am lucrat şi care fac parte din această lume, deoarece fiecare membru al distribuţiei, niciunul fiind actor, se află aproximativ în aceeaşi situaţie în viaţa reală, deci în film ei chiar îşi prezintă propria poveste.

 

Filmul este structurat în jurul băiatului care îşi dă în judecată părinţii – a fost bazat pe un eveniment real?

Nu, aceasta este singura parte fictivă a filmului, dar ideea a venit în urma discuţiilor pe care le-am avut cu acei copii. Nu vorbim aici de copii nefericiţi, aceştia sunt copii defavorizaţi. Obişnuiam să le adresez o întrebare la sfârşitul discuţiilor, respectiv ‘Eşti fericit să fii în viaţă?’, iar majoritatea răspundeau ‘Nu sunt fericit să fiu aici... Mi-aş dori să fiu mort. Nu ştiu de ce mă aflu aici dacă nu voi auzi niciodată un cuvânt frumos, dacă nu voi mânca niciodată atunci când mi-e foame...’, deci acest aspect a reprezentat o transpunere a furiei lor. Povestea unui copil care va sta înaintea întregii lumi spunând ‘Destul – nu ai dreptul să faci tot ceea ce-mi faci’. Acele conversaţii au inspirat această idee.

 

Cum ai decis să îl iei în distribuţie pe tânărul Zain Al Rafeea?

Zain este un refugiat sirian. El trăia în Liban de opt ani în condiţii foarte dificile, în unul dintre cartierele pe care le puteţi vedea şi în film – dar în circumstanţe mult mai rele – şi nu a fost niciodată la şcoală. În timpul filmărilor, deşi el avea 12 ani, nu ştia nici măcar să îşi scrie numele.

 

Cum ai ştiut că se va descurca?

Ştiu că a fost un risc mare, dar îndată ce l-am văzut, pur şi simplu am ştiut că se va descurca. De asemenea am ştiut că va fi greu, ştiam că va fi o provocare, dar ceva în ochii şi în atitudinea lui a transmis că el este cel potrivit – este un băiat foarte sălbatic dar totuşi foarte înţelept şi exact această combinaţie m-a atras la el. Totodată este o persoană care a trăit tot ceea ce se prezintă în film, deci nu ar fi urmat să joace un rol, lucru care se poate observa în tot ceea ce face în cadrul filmului şi pentru că urma să lucrez cu un personaj atât de pur, am ştiut că va trebui să mă adaptez personalităţii lui, de aceea am şi filmat timp de şase luni, de aceea avem peste 500 de ore de înregistrări. Am ştiut că vom duce acest film la capăt dar, de asemenea, ştiam că va necesita timp şi multă răbdare.

 

 

 

 

Ai menţionat anterior că distribuţia a fost compusă în cea mai mare parte din actori non-profesionişti.

Cu toţii îşi joacă propia persoană. Judecătorul este un judecător adevărat, părinţii provin din aceleaşi medii, femeia care o joacă pe mama lui Zain trăieşte în acelaşi cartier. Toţi trăiesc în condiţiile prezentate în film.

 

De ce ai ales o abordare atât de neconvenţională?

Dacă urmăreşti un film ale cărui personaje nu au trăit cu adevărat acele experienţe, nu are acelaşi impact asupra ta. Impactul este mult mai mare când ştii că ai în faţă persoane reale care chiar se confruntă cu acele provocări. Nu a fost uşor. Din nou, ăsta a fost motivul pentru care am filmat timp de şase luni, dar în acelaşi timp a fost foarte educativ deoarece înveţi ceva nou în fiecare zi. Înveţi din înţelepciunea lor, din rezistenţa lor, din inventivitatea lor. Din acest punct de vedere, am avut parte de o adevărată colaborare.

 

Audienţa a reacţionat în particular la scenele cu Zain şi cu noul lui frăţior, Yonas (Boluwatife Treasure Bankole). Cum a fost la filmare?

A fost foarte frumos şi poţi observa asta la o simplă privire, deoarece se comportă atât de natural unul cu altul... Tot ce am făcut noi a fost să creăm situaţiile potrivite pentru ca ei să reacţioneze în mod adecvat. De asemenea a contat şi modul în care am filmat. Nu te poţi limita la anumite cadre de filmare, trebuie să fii foarte liber în mişcări pentru a putea capta tot ceea ce fac şi pentru a creea un mediu destul de relaxat pentru ca băieţii să poată fi ei înşişi. De exemplu, nu am folosit niciodată cuvântul ‘Acţiune’ pe platou, filmam doar când consideram că este necesar. A fost mereu aşa, un mediu cât mai relaxat de lucru.

 

De ce ai ales să realizezi un film de lung metraj în locul unui documentar?

Am vrut să prezint o anumită poveste, să arăt anumite situaţii şi să vorbesc despre câteva teme specifice. Tot ceea ce arătăm în cadrul filmului se întâmplă în viaţa reală, dar cred că ar fi durat mult mai mult să aşteptăm să aibă loc toate evenimentele. Poate aş fi putut realiza un documentar, dar nu ştiu în ce direcţia ar fi dus.

 

Care a fost cea mai mare provocare în realizarea filmului?

Totul a reprezentat o provocare imensă. Filmând în locaţii reale, în închisori reale cu prizonieri adevăraţi. Ştii, în timp ce stai pe canapelele lor, văzând provocările lor de zi cu zi, auzind bebeluşii plângând tot timpul, iar apoi te întorci la propria ta viaţă, în comfortul propriului pat cald, ştiind că i-ai lăsat acolo. Este cel mai dificil lucru cu care trebuie să te confrunţi.

 

 

Să înţeleg că i-ai ajutat pe mulţi dintre actorii care apar în film?

Cu siguranţă. Zain, de exemplu, se află acum în Norvegia, unde a fost plasat alături de familia lui. Merge la şcoală pentru prima dată în viaţa lui, are un pat, o casă superbă cu privelişte către mare. Are o cu totul altă viaţă. Am reuşit să ajutăm aproape pe toată lumea şi încă facem eforturi în acest sens.

 

 

Care este semnificaţia titlului?

Iniţial, Capernaum era numele unui sat biblic blestemat – mai târziu a devenit un cuvânt folosit în literatura franceză, capharnaüm, reprezentând haos şi speranţă, iar acesta este exact modul în care a decurs întreaga aventură. În negura haosului mici miracole continuau să se întâmple.

 

Vezi acest film ca pe o abatere de la munca ta anterioară?

Este un punct de cotitură, atât din punct de vedere al modului în care am filmat, cât şi din punct de vedere al felului în care am documentat totul. Este dificil pentru mine acum să mă întorc la metoda clasică de realizare a unui film. Am iubit libertatea pe care am avut-o, lipsa presiunilor de orice fel, restricţii de timp, producători, concesii... fără frica de a filma din nou anumite scene la nevoie.

 

Există filme care te-au inspirat?

Nu chiar. Ceea ce ne-a inspirat cel mai mult a fost realitatea, ceea ce vedeam cu ochii noştri. Nu am simţit nevoia de a mă inspira din alte filme, m-am folosit doar de instinct în tot ceea ce am făcut.

 

De asemenea ai avut şi un scurt rol în film, drept avocata lui Zain.

Este vorba de o scurtă parte, dar m-am simţit foarte apropiată de personaj deoarece aproape că am jucat acelaşi rol în viaţa reală. Când mă documentam pentru film, mereu vorbeam cu judecători, cu avocaţi, pledând mereu în favoarea copiilor, devenind furioasă şi frustrată încercând să aflu ce se întâmplă cu adevărat.

 

Cum a fost să prezinţi acest film la Cannes?

A fost o adevărată victorie. Un succes pentru întreaga echipă, care a lucrat din greu timp de patru ani, dar cel mai important, un succes pentru actori. Cu o săptămână înainte să merg la Cannes ei nu existau, din punct de vedere legal erau inexistenţi, nimeni nu avea vreun act de identitate, s-au chinuit să demonstreze că ei chiar au existat în viaţa reală, şi brusc, din exact aceleaşi motive, pentru că am arătat lumii provocările pe care le-au avut de înfruntat, au devenit eroi. Nu erau doar recunoscuţi, şi văzuţi drept eroi.

 

Care este cel mai important lucru cu care ai rămas din această experienţă?

Realizarea acestui film mi-a schimbat viaţa, m-a schimbat ca persoană, mi-a schimbat perspectiva asupra lucrurilor, lăsându-mi o senzaţie de vinovăţie care nu mă părăseşte niciodată. Nu poţi fi cu adevărat la fel după o astfel de experienţă. Este ca şi cum nu mai eşti îndreptăţit să fii fericit, ca şi cum nu mai ai dreptul la o viaţă normală după ce ai trăit o astfel de experienţă. Te schimbă pentru totdeauna.

 

Filmul poate fi vizionat din 8 martie la Hollywood Multiplex.

Sursa: Independenta Film

 

 

Comenteaza
Nota 5,00 din 1 voturi

Trimite vot: 1 2 3 4 5 Iti multumim pentru vot!

Capernaum

Gen: Drama
Recomanda
 

Comentarii

*Toate campurile sunt obligatorii

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!
Introduceti codul din imagine

Cod captcha invalid!

Nu exista comentarii
Recomandari
21.03.2019

Un grup de pakistanezi foarte bine înarmaţi ia cu asalt hotelul Taj Mahal din Mumbai, India....

In rolurile principale: Angus McLaren, Dev Patel, Armie Hammer, Jason Isaacs, Nazanin Boniadi, Anupam Kher

21.03.2019

Noul film al lui Harmony Korine (Spring Breakers), cu Matthew McConaughey, Snoop Dogg, Isla...

In rolurile principale: Matthew McConaughey

03.02.2019
Noi

O mama si un tata isi duc copiii la o casa de vacanta, cu gandul sa petreaca timpul liber...

In rolurile principale: Anna Diop, Elisabeth Moss, Lupita Nyong'o, Kara Hayward

-->