Cormac McCarthy, autorul succesului "No Country for Old Men", lanseaza un nou roman, iar regizorul Joe Penhall aduce pe marile ecrane adaptarea acestui best-seller foarte iubit si laureat cu premiul Pulitzer: "Drumul". Viggo Mortensen este protagonistul acestei drame post-apocaliptice care reda povestea unui tata supravietuitor si a fiului sau, care traverseaza America distrusa de un cataclism misterios. Este o capodopera in randul aventurilor, o plasmuire indrazneata a imaginatiei in care oamenii sunt impinsi spre ce-i mai rau, sau, dimpotriva, spre ce-i mai bun, in care un tata si un fiu reusesc sa-si gaseasca sprijinul in dragoste.

Cat de solicitant din punct de vedere fizic a fost filmul "Drumul"?

Viggo Mortensen: A fost destul de solicitant, asa cum trebuia de fapt sa fie. Daca nu am fi filmat afara in toiul iernii, nu cred ca filmul ar fi iesit la fel de bine, pentru ca, oricat de mult te-ai preface din punct de vedere vizual, actorii nu se vor simti la fel. Kodi (n.r. Kodi Smit-McPhee) chiar a spus intr-o zi: "Este mai usor sa iti fie frig decat sa te prefaci ca iti este frig. Avem destule lucruri pe cap deja.", iar eu i-am spus ca are dreptate. In plus, frigul a afectat si relatia noastra, pentru ca ma simteam foarte protector cu el, nu numai cu personajul caruia ii dadea viata. Kodi este un baietel slab din sudul Australiei. Nu a vazut niciodata zapada, iar eu il tachinam pe acest subiect. Odata, i-a spus cuiva: "Este foarte frumos. Zapada cade din cer.", iar eu l-am intrebat: "Pai si ce credeai? Ca zapada creste pe jos?" (rade). S-a cam suparat cand am spus asta. In fine, lui Kodi i se facea uneori foarte frig si obosea, insa vedeam ca depune un efort fantastic pentru a reusi.

Ce aspecte ale rolului sau teme din acest film au rezonat cu tine, ca actor?

Viggo Mortensen: Mi-a placut ideea de a ajunge la un punct in viata ta in care incetezi sa te mai scuzi si sa te justifici pentru comportamentul tau. Mi-a placut de asemenea lectia primita de barbat, care invata de la copil sa ierte pe ceilalti, sa creada ca ceva bun se poate intampla oricand si ca intotdeauna este bine sa fii amabil, chiar daca pare lipsit de sens. Aceasta este cea mai mare lectie de intelepciune: trebuie sa fii amabil. Pare o idee simplista, insa este adevarata, iar dupa ce veti vedea filmul veti intelege. La finalul calatoriei, ramai cu aceasta concluzie.

Faptul ca ai un fiu ti-a influentat jocul actoricesc?

Viggo Mortensen: M-a ajutat cu siguranta, cel mai mult la inceput. Pe parcursul filmului, cand il vedeam pe Kodi, ma tot gandeam: "Oh, si fiul meu a facut ceva asemanator mai demult." si imi aminteam de fiul meu sau de mine si de tatal meu. Dupa o vreme, am incetat sa mai gandesc asa pentru ca, la fel ca cei care au citit cartea si au fost impresionati de ea, mi-am dat seama ca nu trebuie sa fii tata sau mama pentru a rezona cu situatia in care se afla cei doi - tatal si copilul.

Personajul tau incearca sa isi invete fiul cum sa devina un barbat adevarat. Ce ai incercat sa ii explici fiului tau in legatura cu asta?

Viggo Mortensen: Lucrurile simple si de baza. De exemplu, cand cineva le face o favoare, copiii in general sunt timizi, evita contactul vizual si nu spun "multumesc". Odata ce ii inveti sa spuna multumesc si sa fie amabili, in momentul in care tu faci o greseala, ei spun: "Nu ai spus multumesc, tati.", iar eu ii dau dreptate. Filmul transmite acelasi mesaj intr-un mod profund: tatal si fiul au grija unul de celalalt din afectiune, iar copilul vrea ca tatal sau sa fie un om bun. Odata ce copiii invata ce inseamna un om bun, vor ca tatal lor sa fie bun, iar atunci cand acesta greseste, copiii sunt dezamagiti. Consider ca aceasta evolutie a fost tratata foarte complex in "Drumul".

Anca Stanciu

Sursa: http://www.collider.com/