Declaratia regizorului Lars Von Trier: "Cu doi ani în urma, am avut o depresie. A fost o experienta noua pentru mine. Totul, indiferent ce era, parea neimportant. Nu puteam sa lucrez. Sase luni mai târziu, doar ca exercitiu, am scris un scenariu. Era un fel de terapie, dar si o cautare, un test sa vad daca voi mai face vreodata vreun film. Scenariul a fost finalizat si filmat fara prea mult entuziasm, facut de parca mi-as fi folosit doar jumatate din capacitatea fizica si intelectuala. Munca la scenariu nu a urmat obisnuitul meu modus operandi. Adaugam scene fara motiv. Imaginile erau compuse fara logica sau gândire dramatica. Adesea proveneau din visele pe care le aveam atunci. Înca o data, subiectul a fost Natura, dar într-un fel diferit si mai direct decât în trecut. Într-un fel mai personal. Filmul nu contine niciun cod moral specific si nu are decât ceea ce unii ar numi strictul necesar în ceea ce priveste intriga. Nu pot oferi nicio scuza pentru «Antichrist». Alta decât credinta mea absoluta în film - cel mai important film din întreaga mea cariera."

Knud Romer: Von Trier, creatorul imaginilor apocaliptice, s-a întors.

Lars von Trier: Pentru mine filmele sunt doar imagini - chiar daca sunt linii trase cu creta pe podea. Dar ma simteam trist, deprimat si ma îndoiam ca voi mai reusi vreodata sa fac vreun film. Dar m-am întors la niste materiale din tinerete. Îmi placea mult Strindberg atunci, mai ales Strindberg ca persoana. Era uimitor. Si asa am încercat sa fac un film unde a trebuit sa renunt putin la ratiune.

Knud Romer: Haosul conduce...

Lars von Trier: Da. Am facut o serie de imagini pe care am încercat sa le pun cap la cap. De asemenea, mi s-a parut interesant sa fac un film cu doar doua personaje.

Knud Romer: "Scenes from a Marriage"…

Lars von Trier: Da, "Scenes from a Marriage", dar sub alta forma.

Knud Romer: Felul în care sunt privite femeile în filmul tau aminteste mai mult de Strindberg decât de Bergman?

Lars von Trier: Da. Si probabil o sa mi se puna iar întrebari cu privire la felul în care privesc femeile. Am avut întotdeauna un punct de vedere romantic în ceea ce priveste batalia sexelor despre care a tot scris Strindberg. Descriem mereu relatiile dintre sexe. Nu stiu daca exista un adevar univoc.

Knud Romer: Acum, faci "filme de gen" - în ghilimele foarte mari. Spui aceeasi poveste, povestea ta, în diferite variante, din diferite unghiuri, ca multi alti autori si regizori. Care este relatia ta cu aceste genuri? "Breaking The Waves" este o melodrama si "Dancer in The Dark" este un musical. Antichrist este un thriller sau un film de groaza. Ai spune ca relatia ta cu genurile este romantica sau jucausa?

Lars von Trier: Genurile sunt o inspiratie. Povestea mea este practic mereu aceeasi. Stiu deja foarte bine acest lucru. Dar "genurile" - probabil ca nu voi face niciodata un gen pur si simplu, deoarece cred ca trebuie sa le adaugi ceva. Daca as fi fost bucatar, aceasta ar fi versiunea mea a clasicei fripturi de porc.

Knud Romer: Unii spun ca ai aborda - cu un elan din ce în ce mai transgresiv -cel mai tabu gen, pornografia.

Lars von Trier: Ei bine, am flirtat cu genul putin, mai ales în "Idiotii". Într-un fel, sexualitatea si genul sunt foarte înrudite. Dar pornografie? Nu stiu. Este pornografie? Poate. Dar pornografia m-a deranjat întotdeauna. Filmele porno sunt facute pentru a fi utilitare. În general, sunt destul de brute.

Knud Romer: Filmele de groaza si cele porno induc spectatorul într-o stare de excitare. La filmele de groaza, e frica. La porno, e dorinta. Cele doua se întâlnesc în excitare extrema, într-un loc unde e câteodata greu de descifrat care este suferinta pasiva si dorinta activa.

Lars von Trier: Ai spus-o foarte frumos. Nu as putea sa formulez atât de bine.

Knud Romer: Unele lucruri sunt simtite în mod pozitiv, ca dorinta, si altele sunt simtite negativ, cum ar fi frica. Filmele tale au un efect similar asupra spectatorului. Este un scop pe care încerci sa-l atingi în mod constient sau este o expresie emotionala personala?

Lars von Trier: Încerc sa fac filme care sa afecteze emotiile publicului. Dar fac acest lucru prin crearea unei imagini cât mai expresive posibil pentru mine. Asa ca îmi imaginez - chiar daca este un pic de minciuna - ca nu iau în considerare publicul atunci când fac filme. În principal, ma satisfac cu imaginile pe care le fac. În acelasi timp, nu pot nega ca acestea sunt facute în scopul de a avea un efect.

Knud Romer: Acest film mi-a produc extrem de multa frica. Îmi este greu sa-l uit. Ma urmareste. Daca as fi fost eu cel care trebuia sa creeze aceste imagini în minte mai întâi si apoi sa fac fata expresiilor lor emotionale extreme, as fi avut o cadere nervoasa.

Lars von Trier: Filmul este o reproducere pala a realitatii. Daca plângi la cinema, este o imitatie pala a unei emotii similare pe care ai avut-o în viata reala. În acest sens, filmul este un mediu de mâna a doua, deoarece va fi mereu o traire bazata pe emotii împrumutate din viata reala. Daca cineva se sperie, este probabil deoarece au o frica pe care o pot exterioriza si utiliza în experienta vizionarii unui film. Dar, filmul are si alte calitati în afara evocarii de emotii. De exemplu tabloul lui Munch, Scream, dupa care fiul meu cel mic tocmai a desenat o copie. Scream este o expresie ingenioasa a unei emotii, dar oamenii nu alearga tipând din muzee.

Knud Romer: Filmele tale sunt strigate?

Lars von Trier: Hmm. "Antichrist" seamana cel mai mult cu un strigat. A venit într-o perioada din viata mea când ma simteam foarte rau. Inspiratia vine din propria frica, din propriile emotii. Aceasta este sursa, dar apoi aceste lucruri devin altceva. Nu este vorba de telepatie între regizor si public, ca si cum, Hocus-Pocus, aceasta este cheia care va va transpune în starea în care am fost eu. Nu functioneaza asa. Motivul pentru care genul de groaza - si nici macar nu sunt sigur ca este asa ceva - ma intereseaza este faptul ca am ocazia sa fac atât de multe lucruri diferite.

Knud Romer: Spui ca filmul acesta nu este o reflexie clara a unei felii de viata. Realitatea unui film de groaza - o experienta pasiva, paranoica a realitatii, aceea a megalomaniei unde totul se învârte în jurul tau - indica un spectator pasiv. E ca frica de întuneric: o stare pasiva paranoica pe care o revedem în filmele tale, cu protagonistul paralizat complet, incapabil sa îsi paraseasca patul, îngropat de viu.

Lars von Trier (râde): Da. Nu uita, citesc Edgar Allan (n.t. Poe). El însusi era o figura romantica.

Knud Romer: E frumos ca filmele tale exprima frica de întuneric, daca te gândesti la faptul ca sunt facute pentru a fi vizionate într-o sala întunecata unde spectatorul este complet vulnerabil.

Lars von Trier: Odata ma gândeam sa fac teatru, deoarece am realizat ca te poti speria mult mai tare la teatru decât la cinema. Planuiam sa pun în scena "Exorcistul". Nu ma simt în largul meu la cinema, dar ma simt si mai prost la teatru. Sa merg la o piesa este un scenariu de groaza pentru mine. Acum ca discutam de public, mie mi se pare ca doar o parte infinit de mica ajunge la ei. Dar sunt foarte multumit de acest film si de imaginile din el. Acestea provin dintr-o inspiratie care este reala pentru mine. Am dat dovada de onestitate în acest proiect. Cred ca am facut-o si cu "Idiotii" si cu celelalte filme.

Knud Romer: E ciudat ca ai mentionat faptul ca doreai sa pui în scena "Exorcistul", deoarece exorcismul este un concept foarte catolic. Exorcizezi proprii demoni sau demoni din viata reala? Psihanaliza nu este tot o forma de exorcism?

Lars von Trier: Dar acei demoni îmi sunt prieteni. Poate acesta este avantajul de a face filme: demonii, care dor atât de tare atunci când îi întâlnesti, au un rol diferit. Îti devin prieteni atunci când îi folosesti într-un film. Devin tovarasi de joaca, aliati.

Knud Romer: As dori sa vorbim despre actorii tai. Cum a fost sa lucrezi cu ei? La urma urmelor, le-ai cerut lucruri extreme.

Lars von Trier: Lucrasem cu Willem, la Manderlay. E un tip foarte dragut. M-a întrebat daca am vreun rol pentru el. Astfel încât i-am scris ca am ceva, dar sotia mea nu credea ca ar fi dispus sa o faca. Cred ca asta l-a provocat. Dar în mod evident nu are nicio problema în a-si arata corpul si nici nu cred ca avea de ce sa aiba. Am luat legatura cu câteva actrite care nu erau atât de stapâne pe sine. Charlotte a fost dispusa imediat si citise scenariul. Nu avea nici un dubiu. Asta e partea cea mai tare: doi actori care sunt într-adevar interesati sa faca filmul. Si s-a cerut mult de la ei, asa ca trebuia sa fie asa. S-au descurcat minunat! Nu am vazut pe nimeni care sa munceasca la fel de intens ca Charlotte. Scenariul ei este plin de notite pe care, din fericire, nu a vrut sa le arate nimanui. Foarte, foarte muncitoare.

Knud Romer: Nicole Kidman te-a întrebat la un moment dat, 'De ce esti atât de rau cu femeile? Strindberg era cunoscut pentru misoginismul sau. Stiu ca nu urasti femeile. Dar nu te temi ca te vor acuza de a duce misoginismul la extrem?

Lars von Trier: Tocmai m-am uitat la un documentar despre vânatoarea de vrajitoare. Poti spune ce vrei, dar este o poveste deosebita. Materialul este extraordinar. Nu cred în vrajitoare. Nu cred ca femeile sau sexualitatea lor este rea, dar este înspaimântatoare. E important sa te eliberezi când faci un film. Cui dracu' îi pasa ce cred eu? Anumite imagini si anumite concepte sunt interesant de combinat în diferite feluri. Arata parti ale sufletului uman si ale actiunilor umane. Asta este interesant. Si eu ma provoc, sa stii. Mama era o feminista convinsa. Sunt destul de deschis în ceea ce priveste egalitatea dintre sexe. Doar ca nu cred ca se va întâmpla vreodata într-adevar. Sexele sunt extrem de diferite si nu ar fi distractiv daca am fi toti la fel. Nu cred ca femeile ar trebui subjugate si în nici un caz prin intermediul violentei. Sigur ca nu sunt de acord cu asa ceva.

Interviu realizat de Knud Romer, publicat de Institututul Danez de Film în mai 2009