Nicolas Cage revine pe marile ecrane intr-un rol total inedit: cel al unui politist corupt, dependent de droguri, impatimit al pariurilor sportive si iubitul unei prostituate de lux. Cu o experienta de peste 30 de ani de actorie, Cage marturiseste ca este intr-o permanenta cautare de modalitati noi de a se reinventa si de a oferi tot ce are mai bun pentru publicul sau fidel.

Ce te-a atras la "Pacatele unui politist - Ultimul apel: New Orleans" de la bun-inceput?

Nicolas Cage: Eram gata de o provocare, de risc. Ma aflu intr-un moment in care am nevoie sa caut ce ma intereseaza, ce ma pasioneaza sa joc. Il cunosc pe Harvey Keitel si consider ca a fost excelent in primul film "Bad Lieutenant" si mai cred ca Abel Ferrara a regizat un film grozav, dar construit foarte mult in stilul iudeo-crestin. Cu Werner Herzog si acest scenariu m-am gandit ca putem lua originalul "Bad Lieutenant" sa il facem mult mai abstract. Si ideea de peisaj al drogurilor fara droguri m-a interesat. Pentru a face acest personaj si pentru a fi impresionant privind in urma cu 20-30 de ani in lumea drogurilor, incercand sa regasesc toate acestea, a constituit o experienta crescanda pentru mine. Plus New Orleans in sine - am legaturi foarte stranse cu orasul. In multe privinte am renascut aici. Aici am devenit filozof. Acest oras a trezit in mine posibilitatea altor energii vechi... ceea ce este deopotriva o binecuvantare si un blestem. Mi-a fost foarte frica sa mai fac un film in New Orleans. Am facut aici patru filme si acesta este cel de al cincilea. Mi-a fost frica sa ma intorc aici si sa mai fac un film, dar mie cand mi-e frica sa fac ceva, stiu ca trebuie sa-l fac. Trebuie sa-mi confrunt frica, sa trec peste ea si sa o depasesc. Acestea sunt motivele principale.

Mi s-a spus ca ai ales personal locatia. Poti vorbi despre asta?

Nicolas Cage: Am ales New Orleans din motivele pe care deja le-am exprimat si pentru ca este un oras care nu are asemanare pe lume. Avem un "Bad Lieutenant" in New York si pentru ca este un film cu totul nou ("Bad Lieutenant Port of Call: New Orleans"), sa-i dam un zeitgeist cultural, ce nu s-a mai vazut pana acum.

Cum a fost (sau cum este) sa faci un film cu Werner Herzog?

Nicolas Cage: Werner a venit la mine in 1995 sa fac "Cortez", iar eu abia terminasem "Leaving Las Vegas". Eram foarte selectiv fata de ceea ce aveam sa fac si ce nu si cand am gasit pe masa "Cortez", am simtit ca nu ar fi intelept sa fiu dictatorul acela oribil. O multime de actori ii joaca pe Manson sau pe Hitler si dupa aceea nu-i mai vezi, iar eu nu am vrut sa mi se intample la fel si mie. Si, de altfel, pe atunci eram mult mai tanar. As avea o cu totul alta perspectiva daca mi s-ar ivi din nou oportunitatea. Dar numai cu conditia sa-l regasesc pe Werner - am crescut cu filmele lui, iar tatal meu si cu Werner sunt prieteni. Tata este mare admirator al creatiei lui Herzog, ca si unii dintre colegii mei, care mi-au recomandat sa fac rolul. Si imi plac foarte mult "Nosferatu", "Aguirre: Wrath Of God" si "Stroscek". Sunt filme care stau in picioare. Am considerat ca este bine sa lucrez cu el. Intotdeauna caut un mod nou de a ma exprima. Tocmai am facut un film nou in Bangkok, Thailanda, cu doi frati chinezi si toata echipa thai, pentru ca am crezut ca vor scoate un nou eu din mine. Cand ai 30 de ani de actorie, trebuie sa cauti noi cai de a te reinventa si daca nu-ti gasesti o modalitate acasa, trebuie sa mergi in locuri ciudate, sa vezi daca pot gasi ei pentru tine. Acum lucrez cu un german si un mare artist, sa vad care ii sunt punctele sensibile. Ce poate sa vada in mine, ce poate sa scoata afara? "Pacatele unui politist - Ultimul apel: New Orleans" este un motor care se auto-genereaza. Werner cunoaste acest lucru si amandoi am lucrat bine datorita acestui lucru. Ma lasa sa fac ce simt eu ca trebuie si eu il las sa faca ce crede el ca trebuie.