“Numere fatale” ni-l prezinta pe Nicolas Cage intr-un rol inedit: un profesor care descopera o capsula a timpului ingropata in scoala in care invata fiul sau. Avand in vedere ca Nicolas Cage este fiul unui profesor de literatura foarte respectat, August Coppola (fratele regizorului Francis Ford Coppola), actorul nu a intampinat dificultati in interpretarea rolului. Mai mult decat atat, relatia parinte-copil din film este excelent redata datorita experintei pe care Cage a trait-o cu fiul sau, Weston, pe care l-a crescut singur, fara niciun ajutor.

Cat de mult te-ai pregatit pentru acest rol? Ai studiat fizica cuantica?

Nicolas Cage: Am crescut alaturi de un profesor, deci asta a fost toata pregatirea de care am avut nevoie. Doar mi-am reamintit cum a fost aceasta experienta.

Acesta este al doilea film in care joci si in care este vorba despre viitor. Cat te mult te intereseaza viitorul si intuirea lui? Crezi ca avem un viitor prestabilit?

Nicolas Cage: Cu riscul de a-ti influenta parerile personale si despre film, voi spune doar ca nu sunt un terorist al haosului.

In ce fel relatia cu fiul tau real a influentat relatia cu fiul tau din film?

Nicolas Cage: De fapt, dedic filmul primului meu fiu, pentru ca relatia noastra era exact ca cea din film. Eram doar noi doi. Am atatea amintiri si scenariul acestei pelicule a venit in momentul oportun. Am avut experientele de viata si resursele emotionale pentru a-l juca pe John Koestler, iar unele replici au venit direct din amintirile vremurilor petrecute cu Weston (n.r. Weston Coppola Cage, 19 ani). Am cautat o modalitate de a-mi exprima sentimentele de mult timp si, fiind un tata ce isi creste singur baiatul, am stiut ca exista o discriminare de sex, in functie de avocatul, psihologul sau terapeutul cu care discutai. De parca ar fi vreo mare surpriza daca tatal vrea sa isi vada fiul. Faptul ca esti barbat nu inseamna ca nu poti sa iti cresti singur copilul. Cred ca o familie ar trebui sa fie unita, dar daca esti tata singur nu trebuie sa renunti indiferent ce ar spune lumea. Am vrut deci sa am ocazia de a exprima acest lucru, sa infatisez acest arhetip in film – faptul ca poti avea o relatie apropiata si devotata cu familia ta, chiar daca aceasta este alcatuita doar dintr-un tata si un fiu.

Desi filmul are ca subiect posibilul sfarsit al lumii, ramane totusi un film pozitiv. Povestea ne arata ca trebuie sa traiesti fiecare zi din plin. Ai fost afectat in vreun fel de mesajul povestii?

Nicolas Cage: In primul rand, orice parere de-a mea nu este la fel de importanta ca parerea ta. Opinia celorlalti conteaza pentru mine, iar daca tu asta ai inteles din film, este absolut corect. Orice revelatii as fi avut, acestea s-au intamplat inainte de a accepta sa joc in film. Practic nu am invatat nimic nou, ci doar am fost pregatit sa le exprim.

Ce te-a atras la scenariu?

Nicolas Cage: Din nou fara a-mi exprima parerea sau legatura personala cu filmul, am trecut prin diferite procese in momentul in care am primit scenariul si am simtit ca ma sincronizez cu Alex (n.r. regizorul Alex Proyas) si cu povestea filmului. A fost una dintre rarele ocazii cand am simtit ca eu si regizorul ne aflam pe aceeasi lungime de unda din punct de vedere filosofic si stilistic. Alex este un artist, este original si poate realiza un film minunat care sa poarte o semnatura, semnatura lui. Faptul ca amandoi ne-am inteles in privinta personajului pe care il interpretez si a stilului aproape documentarist adoptat face ca experienta sa fie mult mai infricosatoare si mai puternica din punct de vedere emotional pentru public.

Anca Stanciu
Sursa: http://www.collider.com/