Michelle Pfeiffer nu isi face probleme din cauza varstei – tocmai a implinit 51 de ani. Nu numai ca este bucuroasa sa vorbeasca despre ironia de a juca in “Curtezana” / "Cheri", unde interpreteaza o femeie care trebuie sa se impace cu ideea de a imbratrani, dar recunoaste totodata ca oportunitatea de a primi asemenea roluri nu exista atunci cand avea 20 de ani. In rolul curtezanei Lea, care incepe o relatie amoroasa cu fiul prietenei sale, Michelle Pfeiffer este sexy, melancolica, seducatoare si impresionanta, astfel ca este greu sa iti imaginezi pe altcineva care ar putea da viata mai bine acestui personaj.

Ce te-a atras la acest proiect in afara de o noua colaborare cu regizorul Stephen Frears?

Michelle Pfeiffer: Am fost de-a dreptul incantata atunci cand m-a sunat Stephen. Sincer, as interpreta chiar si cartea de telefoane cu el. Stii, e un rol extraordinar care nu apare asa des si pentru mine a fost neasteptat. Cred ca atunci cand rostesti cuvantul “curtezana” sau “prostituata” nu te prea te gandesti la integritate sau la cineva cu simt moral dezvoltat. Rolul a fost ca o contradictie, a fost neasteptat.

Ce te-a impresionat cand ai citit cartea scrisa de Colette?

Michelle Pfeiffer: E tragedia unei persoane neimportante care spune exact ce simte si isi urmeaza inima si pasiunile, lasand tabuurile sociale ale vremii sa ii distruga viata, desi ar fi fost atat de simplu sa evite. Cred ca noi toti ne putem regasi in acest personaj. Cred ca toti am facut alegeri in viata doar pentru ca asta cerea atitudinea societatii. Multi ne intrebam “Cum ar fi daca ne-am trai viata intr-un mod total onest si daca nu ar exista consecinte?”. Sa spui tot ce-ti trece prin cap si sa faci exact ce vrei. Insa mereu ai de ales intre placere si consecinte. Pentru ca mereu exista un pret de platit, iar Lea il plateste din plin. De fapt toate personajele platesc pentru alegerile lor. Pe de-o parte, Lea incalca multe conventii sociale si reguli si, ca rezultat, este independenta si bogata, nu trebuie sa duca grija banilor si niciun barbat nu o controleaza. Dar sacrifica sansa de a avea copii, de a avea o relatie stabila, probleme cu care se va confrunta la finalul filmului. Privind in jur, ea are multe lucruri, dar nu are ceea ce conteaza cu adevarat.

Cum te simti jucand rolul unei femei trecute de prima tinerete?

Michelle Pfeiffer: A fost interesant ca am inceput filmarile chiar cand am implinit 50 de ani. M-am gandit ca e ironic, nu? Ma avant chiar in mijlocul furtunii cu filmul asta. A fost interesant pentru ca a venit, a trecut si asta-i tot. N-a fost mare lucru. Situatia mea e diferita fata de a lui Lea, dar nu as fi avut pentru ce sa fiu recunoscatoare daca nu aveam familia aproape de mine, daca nu-mi iubeam viata si daca nu eram sanatoasa. Ar fi fost greu. Ar fi fost o aniversare urata.

Ai fost foarte selectiva cu proiectele la care a lucrat in ultimii 16 ani.

Michelle Pfeiffer: Probabil as fi vrut sa fac mai multe decat fac, pentru ca imi place sa muncesc, dar nu pot sa fac mai mult pentru ca trebuie sa mai stau si cu familia, iar munca e foarte solicitanta. Nu e ca un job cu program fix; de cele mai multe ori plec inainte ca cei mici sa se trezeasca, iar cand ajung ei sunt deja in pat si de aceea nu pot sta mereu plecata.

Ce-ti place cel mai mult la cariera ta? Felul cum te apropii de personaj?

Michelle Pfeiffer: Imi place natura psihologica a meseriei. Imi place sa inteleg partea nevazuta a personajelor, ce anume le motiveaza. Cand eram mai tanara, voiam sa fiu psihiatru, deci cred ca are legatura. Imi place sa ma documentez si acel nivel de escapism mi se pare seducator. Simti ca iesi din propria piele. E mai greu de explicat. Cred ca exista ceva care ma motiveaza si eu nu sunt constienta de asta.

Ce faci de arati atat de bine?

Michelle Pfeiffer: Am stilisti foarte buni, care ma astepta la usa chiar acum (rade). Cand muncesc am foarte mare grija de mine. Mananc sanatos, fac exercitii si, din nou, am aceasta echipa de experti care ma ajuta zilnic. Asta schimba mult felul in care arati. Si sunt fericita. Cand nu lucrez, mananc o punga de chipsuri, ma ingras si nu mai arat asa bine. Deci ceea ce vezi tu acum, nu e o reprezentare fidela a mea. Depinde de rol si de momentul in care ma prinzi.

Ce crezi despre operatiile estetice?

Michelle Pfeiffer: Nu ma intereseaza. Nu ma intereseaza daca vrei sa devii altceva sau o sa arati ca un ciudat. Vreau numai sa te pot recunoaste cand te vad pe strada. Sau sa nu imi atraga atentia vreo schimbare ciudata. Mi se pare ca se discuta atat de mult despre asta si pana la urma, cat de important e? Chiar merita sa discuti atata timp?

Si nu mai ai planuri?

Michelle Pfeiffer: Pe masura ce imbatranesti, devine tot mai greu sa spui “niciodata”. Deocamdata simt ca nu mai conteaza.

Anca Stanciu

Sursa: http://www.cinemablend.com/