John Travolta si Jonathan Rhys Meyers isi unesc fortele in cel mai exploziv film al sezonului: "Din Paris, cu dragoste". Citeste un interviu cu John Travolta, Kasia Smutniak si regizorul Pierre Morel.

Interviu cu John Travolta

Ce te-a atras la acest film?

John Travolta: Ca actor, sunt atras în primul rând de potentialul personajului si modul în care as putea sa îi dau o interpretare unica. Charlie este un personaj nemaipomenit si o adevarata provocare. Puteam fi altcineva, diferit de felul meu de-a fi. Iar participarea lui Luc Besson a fost un alt aspect care m-a atras, pentru ca este un cineast excelent si scenaristul acestui proiect. Pierre a fost un motiv în plus, pentru ca a demonstrat printr-o serie de filme ca este un maestru al genului, asa ca toate aceste elemente m-au atras.

Cum l-ai descrie pe Wax?

John Travolta: Un agent CIA foarte neortodox. Fiind atât de priceput la ceea ce face, el îsi permite sa fie mai putin etic, din ratiunea ca rezultatele lui sunt oricum cu mult peste media celorlalti agenti.

Ai spune despre tine ca esti un actor mai putin ortodox?

John Travolta: Cred ca depinde de ce anume întelegi prin ,,neortodox". În cazul acestui rol, eu personal n-as face deloc lucrurile pe care le face Wax, dar asta nu înseamna ca nu am dreptul sa interpretez pe cineva care face lucruri discutabile. Am mai facut acest lucru în "Pulp Fiction", în "Swordfish/ Cod de acces: Swordfish" si în "Face / Off"/ "Fata în fata" si în multe alte filme în care joc roluri negative. Este unul din privilegiile de care te bucuri atunci când esti artist sau actor: ai ocazia sa faci lucruri diferite.

Cum ai descrie înfatisarea lui Wax?

John Travolta: Am fost eu, Pierre si Luc. Eu tocmai terminasem un film cu Tony Scott si cu Denzel Washington, intitulat "The Taking of Pelham 123/ 123 S-a furat un tren", unde aveam o înfatisare mai dura si m-am gândit: ,,Ei bine, a functionat, dar cu ce pot fi diferit în filmul asta?" Asa ca am hotarât sa ma rad în cap, sa-mi las cioc si sa ma îmbrac mai agresiv. Dintr-un motiv sau altul, tipul acesta e la moda acum. Ne-am uitat la poze ale acestor indivizi cu arme si esarfe, cu jachete de piele si pantaloni de camuflaj, care arata foarte bine.

Îti place noua ta tunsoare?

John Travolta: Foarte mult. Este o imagine simpla, care îmi confera libertate. Exact ca în "Pulp Fiction", tunsoarea a conferit un aer special personajului, acestui erou de actiune. Pentru ca filmul este un mediu vizual si spectatorul nu se uita decât la ce este pe ecran, este foarte important sa ai o înfatisare cu care sa te simti bine, iar noua mea imagine satisface perfect necesitatile personajului.

Oriunde merge Wax, la aeroport, unde îl vedem pentru prima data sau pe strazi, lasa o impresie puternica, aroganta si categorica ...

John Travolta: Da, el iese din tiparele cunoscute cu limbajul sau colorat, cu replicile sale amenintatoare, speriindu-i pe oamenii cu care intra în contact. Daca as fi fost mai normal îmbracat si cu o atitudine mai fireasca, personajul nu ar mai fi atât de atragator. Când esti îmbracat ca mine, atitudinea asta mai mult te distreaza decât te jigneste. Daca as fi fost îmbracat în costum, ar fi fost ofensator, pentru ca ai fi zis: ,,Cine-i individul care vorbeste asa?". Dar când personajul este ras în cap, cu cioc, destul de grosolan, nu mai pare atât de jignitor. Nu foloseste limbajul colorat decât pentru a-si puncta ideile îndraznete. Nu este ceva involuntar, ci modul de a comunica cu vânzatorii de droguri, retelele de prostitutie si oficialii guvernamentali pe care vrea sa-i pacaleasca într-un fel sau altul. Asa ca se foloseste de toate acestea mai mult ca de un instrument, decât ca de ceva firesc. Este o atitudine. Afiseaza o atitudine de strada pentru a se descurca pe strada. Este genul de individ care poate fi angajat pe bani multi pentru a pleca în misiuni foarte periculoase în zone de razboi, pentru activitati de spionaj si care si-ar face treaba impecabil de fiecare data. Nu se teme de nimic, pentru ca se pricepe atât de bine sa manipuleze pe oricine, oricând si în orice mod, încât nu se teme nici macar de moarte. Are mentalitatea razboinicului.

Cum ai descrie relatia lui Wax cu Reese?

John Travolta: Cred ca, la început, Wax încearca sa evalueze cine este acest individ, cât de mult se poate baza pe el si cât de valoros poate deveni. Facând asta, îsi analizeaza în continuu relatia cu el, realizand ca Reese îl echilibreaza. Este maestru în arta conversatiei, este inteligent si are un spirit care echilibreaza obraznicia mea grosolana. Instructiunile mele sunt sa-l fac sa semene cât mai mult cu mine, asa ca iau un individ cu potential si-l transform într-o persoana putin mai experimentata. Am de îndeplinit o misiune, dar în acelasi timp încerc sa-mi dau seama cum functioneaza el.


Cum a fost sa lucrezi cu Jonathan Rhys Meyers?

John Travolta: Excelent! Este un actor minunat, o persoana placuta si poti sa discuti orice cu el în ce priveste meseria aceasta si abordarea. Are simtul umorului si este un adevarat profesionist, unul dintre cei mai seriosi actori cu care am lucrat. Îsi stie replicile, este punctual, da tot ce are mai bun de fiecare data si te poti baza pe el. Este flexibil si poti sa-l modelezi.... se modeleaza el dupa tine daca e nevoie.

Ce impresie ti-a lasat regizorul Pierre Morel?

John Travolta: Vazusem "Taken", si am primit recomandari excelente din partea lui Luc. Cunoscându-l pe Pierre, am observat o inteligenta ascutita, o logica nemaipomenita si dorinta de a face un film bun. Este un barbat foarte elegant, comunica bine, este mai rezervat dar stie exact ce vrea. Am constatat ca, de obicei, sunt de acord de el. Are numai idei bune, este o persoana placuta. Eu si echipa îl respectam foarte mult si toata lumea se straduieste sa faca lucrurile perfect pentru el. Este foarte pasionat de ceea ce face.

Cum îti influenteaza înca antrenamentul ca dansator felul în care joci?

John Travolta: Nu as fi în stare sa fac nici jumatate dintre cascadoriile pe care le fac daca nu as fi dansat, pentru ca au nevoie de miscari de dans. Este la fel ca în filmele lui John Woo. John Woo face cascadorii cu miscari de balet si îi ies de minune. Violente, dar superbe. Cred ca daca nu as fi stiut sa dansez, probabil reuseam sa le fac, dar nu ar mai fi fost atât de fluente si de interesante.

Ce-ti place la un film de actiune atunci când îl faci?

John Travolta: Îmi place miscarea si atitudinea. Îti folosesti trupul altfel în filmul de actiune si, cât timp este bine scris si bine regizat, îmi place. Nu ma intereseaza sa joc într-un film slab din aceste puncte de vedere, numai si numai de dragul actiunii. În acest film, nimic nu este lasat la voia întâmplarii. O actiune o determina pe urmatoarea, pentru ca noi încercam sa patrundem într-o retea terorista, asa ca totul trebuie sa fie logic.

Ti-a placut sa joci în Franta?

John Travolta: Vroiam de câtiva ani sa filmez în Franta. În treizeci de ani de cariera, Din Paris, cu dragoste este primul film pentru care am avut ocazia si voilà, iata-ma. Sunt fericit. Îmi place atmosfera de pe platou. Sunt o persoana foarte afectuoasa si îmi place ca aici toata lumea se îmbratiseaza si se pupa. Dar, si mai important, îmi place faptul ca toata lumea se concentreaza asupra filmarilor. Apreciez faptul ca exista aici o etica a muncii foarte puternica si ca lumea tine la ceea ce face. Mi-a placut la nebunie!

Scenariul prezinta câteva clisee despre Franta - mâncarea si sexul, de exemplu... Este adevarat sau doar un mit?

John Travolta: Fiecare mit are un adevar la baza, pornind de la niste experiente pe care le-a trait cineva la un moment dat. De exemplu, se spune despre americani ca sunt urâti. Sunt urâti niste americani? Probabil. Dar toata lumea? Nu. Zvonurile se bazeaza pe jumatati de adevaruri care nasc glume si clisee despre aceste lucruri. Ajung asa subiectul unor povesti, dar asta nu înseamna neaparat ca sunt adevarate.

Care a fost cea mai dificila scena pentru tine?

John Travolta: Nu stiu, pentru ca am fost deosebit de activ în acest film. Întreaga filmare m-a solicitat mult si râd pentru ca în realitate eu sunt mai batrân decât personajul meu. Profita la maxim de conditia mea fizica. De fiecare data când realizez o cascadorie în care ma rostogolesc, sar peste o masa sau în care sar cu doua arme în mâini, râd, pentru ca, teoretic, ar trebui sa ma potolesc la vârsta mea. Cred ca este cel mai activ film în care am jucat vreodata. Am facut multe filme de actiune clasice, dar acesta este cel mai dinamic dintre toate.




Interviu cu Kasia Smutniak

Cum ai devenit actrita?

Kasia Smutniak: Din întâmplare. Lucram ca model si am jucat în primul meu film în Italia. Am fost la auditie si am primit rolul. Mi-a placut la nebunie. Si am hotarât sa continui, iar acum au trecut deja zece ani.

Cum ai ajuns sa joci în acest film?

Kasia Smutniak: Aceeasi poveste. Eram în Paris. Am venit la casting, l-am cunoscut pe Pierre si am facut repede auditia. Nici nu m-am gândit ca voi juca în film. Si gata! Dupa câteva saptamâni, m-au sunat si mi-au spus: ,,Ai primit rolul!"

Ce te-a atras la scenariu?

Kasia Smutniak: Rolul meu este foarte interesant. În loc sa fie doar o simpla terorista, ea are si o latura sensibila. Cred ca este prinsa la mijloc. Am încercat sa tin sub control latura de terorista. Am încercat sa fac personajul mai uman. Am vrut ca în prima parte sa fie foarte draguta si calma si exact de asta este nevoie, ca sa nu-ti dai seama cine este ea de fapt. Nici macar în film nu se stie exact de unde vine, de ce face lucrul asta si abia în ultima parte explica cum a devenit terorista.

Crezi ca sacrificiul ei este justificat?

Kasia Smutniak: Este greu de spus, pentru ca vorbim aici de sentimente extreme si faptul ca am crescut în Europa, într-o zona favorizata a lumii, nu ma ajuta sa le înteleg. Dar m-am gândit la ce te poate determina sa mori pentru convingerea ta. Asta pot sa înteleg. Într-un moment în care nu mai ai nimic de pierdut, treci la fapte. Nu stim de unde vine Caroline si ce trecut are. Singurul lucru pe care îl stim este ca, probabil, s-a îndragostit de barbatul care i-a aratat acest destin, cu sentimentul ca face ceea ce este bine pentru prima data în viata. Alege sa urmeze aceasta cale. Desigur, trebuie sa disimuleze sentimentele de afectiune pentru Reese, dar apoi se îndragosteste cu adevarat, ajunge sa fie prinsa între doi barbati si doua motivatii diferite.

A fost interesant sa joci alaturi de John Travolta si Jonathan Rhys Meyers?

Kasia Smutniak: Foarte interesant. A fost nemaipomenit. Sa lucrezi cu profesionisti ca John si Jonathan te ajuta foarte mult si poti sa înveti o multime de lucruri, plus ca este foarte distractiv. Ne întâlnim de doua ori în film, dar am o scena foarte importanta la petrecerea de la mine de acasa, când cea mai buna prietena a mea este ucisa de Wax.

Cum te-ai simtit în prima zi în care ai filmat cu ei?

Kasia Smutniak: Prima zi am început-o cu John si tot în prima zi am facut toate scenele de actiune. Nu am jucat prea mult. Mai mult am alergat si am sarit de pe acoperisuri. Îmi amintesc ca atunci când m-am întors ziceam: ,,E distractie! Eram sigura ca va fi asa!" Pentru ca îmi place sa alerg. Cu Jonathan am o relatie speciala în film, asa ca este foarte important sa iasa cât mai credibila. Ne-am înteles bine de la început. Este o placere sa lucrezi cu el.

Poti sa ne dai câteva detalii despre colaborarea cu regizorul Pierre Morel?

Kasia Smutniak: M-a ajutat foarte mult. Are foarte multa rabdare. Este cea mai toleranta persoana pe care am cunoscut-o vreodata. Te face mereu sa te simti bine si în siguranta. Îti lasa întotdeauna mult spatiu pentru improvizatii. Am vorbit mult despre personajul meu înainte de filmare, tocmai ca personajul meu sa fie cât mai credibil. Ne-am jucat cu asta. Sper sa fie bine. El m-a ajutat foarte mult.

Care a fost cea mai dificila scena pentru tine?

Kasia Smutniak: Categoric, cea mai dificila scena a fost cea în care mi-am pus vesta cu explozibil si vreau sa arunc totul în aer. A fost cea mai grea scena atât din punct de vedere actoricesc cât si tehnic. Cea mai dificila, dar si cea mai distractiva. Pentru ca, atunci când vad ca urmeaza ceva dificil, ma concentrez sa iasa cât mai bine si ma pomenesc distrându-ma de minune în situatii grele ca aceasta.

Cum a fost sa filmezi în Paris?

Kasia Smutniak: A fost primul meu film în Paris si ma consider foarte norocoasa. Trebuie sa învat franceza, ca sa pot vedea orasul cu alti ochi. Este uimitor. Din Paris, cu dragoste!



Interviu cu regizorul Pierre Morel

Dupa Taken, ai vrut sa faci ceva diferit?

Pierre Morel: "Taken/ Teroare în Paris" a fost un film cu un singur personaj, un individ care avea un singur scop, asa ca avea o structura destul de liniara. Proiectul acesta este mai complex. Începe ca un film despre prietenie, amuzant, si a fost o placere sa-l fac sa evolueze încet, dar sigur, catre un subiect mai grav. Am rasucit acel film distractiv, aducându-l la un nivel mai sumbru. Devine foarte întunecat la final.

A fost mai complicat sa lucrezi cu doi actori?

Pierre Morel: A fost o provocare. În "Taken" ne concentram asupra unui singur personaj, ramânând alaturi de Liam tot timpul. Acesta vorbeste mai mult despre relatia dintre cei doi. A fost distractiv în final. Ei nu colaboreaza prea bine, dar sunt obligati sa o faca, si asta aduce nota amuzanta - sa trebuiasca sa am de-a face cu cei doi indivizi, cu cele doua personaje, cu acesti doi actori care sunt foarte diferiti din punctul de vedere al comportamentului si al modului de lucru.

De unde ti-a venit ideea de a-i distribui pe John Travolta si pe Jonathan Rhys Meyers în rolurile principale?

Pierre Morel: John Travolta a fost ideea lui Luc si i-am prezentat oferta imediat. Era perfect! Îi place sa se joace cu imaginea lui, îi place sa se îmbrace si sa se tunda diferit de la un film la altul. Se schimba în permanenta, îi place sa interpreteze roluri diferite tot timpul. Nu l-am mai vazut niciodata într-un rol ca acesta, ne-am gândit ca ar fi o idee buna, iar el a parut sa fie de acord cu noi. Wax este un agent atipic, gata mereu sa apese pe tragaci si ne-am distrat când am creat personajul împreuna cu el. Jonathan este un actor putin mai clasic. Se simte diferenta pe platourile de filmare. John, pe de o parte, un actor cu multa experienta - îi place sa se joace cu personajul pe platoul de filmare, are nevoie nevoie de timp si de repetitii ca sa-l faca sa evolueze. Jonathan, pe cealalta parte, are alta abordare abordare. Lucreaza foarte mult înainte de filmare, îsi stie toate replicile, asa ca odata ajuns pe platou stie exact ce are de facut. De fapt, cei doi seamana foarte mult cu personajele lor. Personajul lui John, Wax, este tipul dement care improvizeaza tot timpul, în vreme ce personajul lui Jonathan, Reese, este foarte meticulos si face totul ca la carte. Cei doi în viata reala, seamana foarte mult cu personajele lor din film.

Cum s-a derulat prima lor întâlnire?

Pierre Morel: Prima data când s-au întâlnit pe ecran a fost si prima data când s-au întâlnit pe platoul de filmare. Asa am planuit sa se întâmple, ca prima lor scena împreuna sa fie si primul lor contact real. Am vrut sa încerc asta, pentru ca n-au mai jucat niciodata împreuna si nu stiau la ce sa se astepte unul de la celalalt, asa ca atunci când personajele se întâlnesc prima data în biroul vamal francez, încearca sa se cunoasca si ca actori. Mi se pare ca am dat un aer mai autentic scenei.

Cum ai mentinut echilibrul între actiune si comedie?

Pierre Morel: Provocarea a fost sa fac actiunea în ritmul alert pe care îl doream. dar sa-i dau si o latura umoristica. Dat fiind ca majoritatea scenelor de actiune îl au în prim plan pe Wax, personajul lui John Travolta, ne-am gândit ca ar fi mai interesant daca am folosi si talentul sau de dansator. I-am coregrafiat toate luptele si miscarile în figuri de dans. Este mai mult o coregrafie vazuta ca dans, decât ca o lupta.

Parisul este inima filmului, dar ai alternat imaginea lui reala cu cea turistica ...

Pierre Morel: Am crescut si locuiesc în Paris. Sunt întotdeauna împartit între a-l prezenta ca pe un oras de vis sau asa cum este de fapt. În "Taken", de exemplu, este prezentat într-un mod realist - daca locuiesti într-un loc pentru mai mult timp, nu-i mai vezi frumusetea. În acest film, datorita titlului Din Paris,cu dragoste, a trebuit sa-l prezentam mai mult ca pe o carte postala, dar, el evolueaza odata cu subiectul filmului. La început, ne ducem la Turnul Eiffel si în toate locatiile celebre, înaintând odata cu actiunea catre margini, catre locurile din Paris pe care oamenii nu vor sa le vada.

Cum de ai ales-o pe Kasia Smutniak, ca personaj principal feminin?

Pierre Morel: Kasia, ce fata frumoasa! Personajul ei, Caroline, locuieste în Paris si se presupune ca este frantuzoaica. Am gasit o multime de actrite autohtone, dar nu vorbesc suficient de bine engleza pentru acest rol, asa ca am început sa cautam în afara Frantei. Kasia este poloneza, dar a locuit si a lucrat multi ani în Italia. Am vazut filme în care a jucat si m-a uimit. Este foarte, foarte talentata! Foarte atragatoare, dar si foarte talentata. S-a descurcat bine si cu scenele de actiune. A reusit sa fie luminoasa, nostima si draguta, iar în secunda urmatoare, foarte emotionanta si imprevizibila. Am facut un test cu ea si s-a potrivit perfect în acest rol.

Sosirea lui John Travolta în echipa este un moment important. Cum i-ai dezvoltat personajul?

Pierre Morel: Am încercat sa-l pun pe John sa interpreteze scenele într-un mod liniar, apoi, sa-l punem sa le interpreteze nostim, aproape exagerat, iar apoi, cât mai grav cu putinta, ca sa avem mai multe optiuni pentru a-i face personajul sa evolueze în cadrul filmului. A fost foarte distractiv - putea sa-ti ofere o interpretare serioasa si liniara, apoi parca înnebunea. Luând bucati din scene, puteai sa-i construiesti personajul, care este un individ foarte imprevizibil. Nu ai cum sa anticipezi urmatoarea lui miscare, iar noi am amplificat asta, folosind diferite stari din diferite scene. La polul opus, personajul lui Jonathan, Reese, actioneaza mereu în acelasi fel. Relatia dintre cei doi a devenit foarte interesanta la montaj, pentru ca am putut s-o facem sa evolueze într-un mod mai expresiv decât puteam reusi pe platourile de filmare.

Care a fost cea mai dificila scena?

Pierre Morel: Sunt multe scene complexe. Câteva scene de actiune au fost destul de dure. Urmarirea finala de pe autostrada a fost dificila, pentru ca este riscant sa ai pe cineva agatat de o masina care merge cu 160 km/h, dar face parte din film si a fost distractiv. Filmarea din fabrica unde lucreaza chinezii a fost foarte anevoioasa. Eram presati de timp, erau multe materiale inflamabile si multe împuscaturi si explozii peste tot. A fost dificil.