Intunericul nu inseamna doar absenta luminii. Intunericul reprezinta necunoscutul, frica, paranoia…acolo unde traieste Pandorum. Acest horror futuristic descrie tortura psihologica la care sunt supusi doi astronauti dupa ce se trezesc dintr-un somn adanc fara nicio amintire legata de cine sunt si ce cauta pe nava spatiala. In intunericul camerei, singurele zgomote pe care astronautii le disting sunt niste bubuituri indepartate, undeva in bordul navei. Ceea ce urmeaza este o calatorie de neuitat pana in infern si inapoi…o calatorie de care protagonistul Dennis Quaid s-a bucurat din plin.

Ai putea sa spui ca exista doua niveluri de teroare in "Pandorum" - frica de singuratate si frica de necunoscut?

Dennis Quaid: Da, cred ca toti se tem de acest lucru (rade). Cu totii ne temem de intuneric, iar filmul capteaza exact acest sentiment.

Sa-ti pierzi propria identitate e mai infricosator decat orice altceva.

Dennis Quaid: Despre asta e vorba in "Pandorum". In povestea noastra, Pandorum este un sindrom indus de calatoria prelungita prin spatiu, iar cel care sufera de acest sindrom pierde legatura cu realitatea. Asa incepe poveste. Ben Foster si cu mine suntem membri ai echipajului de pe naveta spatiala si ne trezim din hiper-somn la inceputul filmului. Am dormit multi ani, pentru ca nu avea cine sa ne trezeasca. Unul din efectele hiper-somnului este pierderea memoriei. Nu ne amintim cine suntem sau ce facem pe naveta. Nu reusim sa luam legatura cu nimeni prin radio si nu putem iesi din camera in care dormeam. Dar in momentul in care iesim din camera incepe infernul. Partea interesanta este ca aflam cine suntem odata cu publicul. Aflam ce se intampla in acelasi timp cu publicul.

Cum ai reusit sa intri in pielea personajului? Nu e greu sa joci un personaj care nu-si cunoaste propria indentitate?

Dennis Quaid: Nu chiar. Nu pornesti de la nimic. E foarte interesant personajul meu pentru ca, de cum incepe sa-si aminteasca lucruri, crede ca stie cine e. Dar nu este chiar cine crede el (rade).

Ce te-a atras la Payton prima data cand ai citit scenariul?

Dennis Quaid: Pai, intregul scenariu, povestea ca un tot mi-a atras atentia. Asa imi aleg filmele. Singura data cand ma simt spectator este atunci cand citesc scenariul. E ca o experienta in premiera. N-am putut lasa din mana scenariul de la "Pandorum". Mi s-a parut foarte original si unic si chiar am vrut sa fac parte din film. E un film la care mi-ar fi placut sa merg.

Ce ti-a placut cel mai mult pe platourile de filmare de la "Pandorum"?

Dennis Quaid: A fost foarte tare! Asta multumita regizorului Christian Alvart. A dat foarte mare atentie detaliilor din poveste si felului cum voia sa arate filmul sau naveta spatiala. A fost chiar fantastic, dar a fost si foarte util. Te face sa-ti pui intrebarea "Daca s-ar intampla sa plecam intr-o lunga calatorie in spatiu, ce anume am lua cu noi?". E foarte bine gandit raspunsul.

Nu te-a speriat niciodata decorul filmului?

Dennis Quaid: Nu, nu prea ma sperii (rade). Dar am vazut filmul cu cateva luni in urma si mi s-a parut ca era exact ca in scenariu. E un scenariu grozav, iar filmul chiar merita vazut - e o cursa pe cinste!

Te-ai mai gandit la aceasta lume dupa ce ai terminat filmarile?

Dennis Quaid: Cand ajung acasa uit tot (rade). Am filmat "G.I. Joe: Ascensiunea Cobrei" in martie si aprilie. Apoi am filmat "Legion" in iunie si iulie. Apoi "Pandorum" la sfarsitul lui august, in septembrie si octombrie. E placut sa te ocupi de proiecte diferite.

Un mesaj de la un om pierdut in spatiu catre Bill Clinton…

Dennis Quaid: Pai si el e pierdut in spatiu cateodata (rade).

Anca Stanciu

Sursa: http://www.artistdirect.com/