Tone de cerneala au curs pe subiectul vietii grele de regizor a lui Terry Gilliam: razboiul cu studiourile de productie (in cazul filmelor "Brazil" si "Fratii Grimm"), un cataclism aproape biblic (cu "The Man Who Killed Don Quixote") si moartea actorului Heath Ledger chiar in mijlocul filmarilor pentru "Dr. Parnassus".

Regizorul Terry Gilliam demonstreaza ingenuitate si candoare in modul in care a acoperit absenta protagonistului. Probabil ca "Dr. Parnassus" va fi cunoscut pentru totdeauna drept ultimul film al lui Heath Ledger. Dar cu ajutorul celebrilor Johnny Depp, Jude Law si Colin Farrell, care interpreteaza versiuni ale lui Ledger in spectacolul Imaginarium, regizorul a reusit sa transforme tragedia mortii intr-un tribut artistic care se potriveste de minune in contextul fantastic al filmului. Odata ce ai trecut prin oglinda magica a bunului doctor, te poti transforma in oricine doresti.

Doctorul Parnassus este interpretat de Christopher Plummer, maiestuos ca intotdeauna chiar si in haine jerpelite. Acesta a facut un pact faustic cu un diavol (Tom Waits), iar acum se teme ca isi poate pierde fiica adolescenta (Lily Cole) daca nu reuseste sa salveze cinci suflete prin transformarea imaginatiei oamenilor in realitate.

Partial mistic si partial escroc, Parnassus calatoreste prin tara cu grupul sau, incercand sa salveze sufletele oamenilor si punand in scena un spectacol fantastic. Parnassus este un proscris al unei societati care nu ii poate aprecia talentul. Dar are un mic prieten, in persoana lui Verne Troyer, care se dovedeste cea mai amuzanta persoana din tot filmul.

Pe drum, Parnassus intalneste un hot (Heath Ledger) care vrea sa se spanzure de un pod. Doctorul il ia in grupul sau, il imbraca intr-un costum elegant si ii ofera o masca. In curand, hotul are o multime de idei care sa transforme spectacolul Imaginarium intr-un succes fulminant.

Ingropate in mici detalii vom regasi notiuni precum moralitate, mortalitate, salvare si, bineinteles, imaginatie. Insa in loc de a deveni mai clare, aceste teme stagneaza, in timp ce filmul explodeza prin imagini fantastice. Vom vedea picioroange care ajung pana la nori si o mare decorata cu tocuri uriase si oua Faberge. Vom vedea o lume magica si intunecata pentru care Terry Gilliam este apreciat pe buna dreptate.

Si la sfarsitul filmului vom ramane cu amprenta lui Gilliam: puterea unei imaginatii bogate.

Sursa: Dallas Morning News